OTICNÍ, oticnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A se sili din răsputeri, a face sforţări să respire sau să vomite; a se opinti; p. ext. a izbucni. 2. (Reg.) A cădea. – Cf. i c n i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
oticní (oticnésc, oticnít), vb. – A se sili din răsputeri să respire sau să expectoreze; a icni. – Var. otihni. Sb. otegnuti (Candrea). – Der. din *otduhni (Scriban) nu e probabilă. – Der. oticneală (var. otihneală), s.f. (efort).
(Dicţionarul etimologic român)
oticní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oticnésc, imperf. 3 sg. oticneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. oticneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
OTICNÍ vb. v. deborda, vărsa, voma, vomita.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
oticní (oticnésc, oticnít), vb. – A se sili din răsputeri să respire sau să expectoreze; a icni. – Var. otihni. Sb. otegnuti (Candrea). – Der. din *otduhni (Scriban) nu e probabilă. – Der. oticneală (var. otihneală), s.f. (efort).
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
OTICNÍ vb. v. deborda, vărsa, voma, vomita.
(Dicţionar de sinonime)