otinc

OTÍNC, otincuri, s.n. (Reg.) Beţişor cu ajutorul căruia se leagă firele rupte la războiul de ţesut. – Cf. o t i c.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

otínc s. n., pl. otíncuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

otínc, otíncuri, s.n. (reg.) 1. beţişor cu care se leagă firele rupte la războiul de ţesut. 2. pârghie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)