otologie

OTOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul urechii din punct de vedere anatomic şi patologic. – Din fr. otologie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OTOLOGÍE s.f. (Med.) Studiul urechii şi al bolilor ei; otiatrie. [Gen. -iei. / < fr. otologie, cf. gr. ous – ureche, logos – studiu].
(Dicţionar de neologisme)

OTOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază anatomia, fiziologia şi patologia urechii. (< fr. otologie)
(Marele dicţionar de neologisme)

otologíe s. f., art. otología, g.-d. otologíi, art. otologíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)