otomicoză

OTOMICÓZĂ, otomicoze, s.f. (Med.) Inflamaţie a canalului auditiv extern şi a timpanului, cauzată de paraziţi vegetali. – Din fr. otomycose.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OTOMICÓZĂ s.f. (Med.) Inflamaţie a conductului auditiv extern şi a timpanului, cauzată de paraziţii vegetali. [< fr. otomycose, cf. gr. ous – ureche, myke – ciupercă].
(Dicţionar de neologisme)

otomicóză s. f., pl. otomicóze
(Dicţionar ortografic al limbii române)