otpust
[Sinonime]
OTPÚST, otpusturi, s.n. (Înv. şi pop.; în biserica ortodoxă) Formulă sacramentală de binecuvântare, rostită de preot la sfârşitul slujbei; p. ext. sfârşitul slujbei religioase. ♢ Expr. A-şi da otpustul = a muri. A da (cuiva) otpustul = a ucide (pe cineva). – Din sl. otŭpustŭ, rus. otpusk.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OTPÚST ~uri n. înv. bis. 1) Binecuvântarea preotului la încheierea slujbei religioase. 2) Sfârşitul slujbei religioase. ♢ A da cuiva ~ul a omorî, a ucide pe cineva. A-şi da ~ul a muri. /<sl. otupustu, rus. otpusk
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
otpúst s. n., pl. otpústuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
otpúst, otpústuri, s.n. (înv. şi pop.) 1. sfârşitul liturghiei (slujbei religioase); (expr.) a-şi da otpustul = a muri. 2. (la pl.) concediu.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
OTPÚST s. (BIS.) (rar) apolis.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OTPÚST ~uri n. înv. bis. 1) Binecuvântarea preotului la încheierea slujbei religioase. 2) Sfârşitul slujbei religioase. ♢ A da cuiva ~ul a omorî, a ucide pe cineva. A-şi da ~ul a muri. /<sl. otupustu, rus. otpusk
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
otpúst, otpústuri, s.n. (înv. şi pop.) 1. sfârşitul liturghiei (slujbei religioase); (expr.) a-şi da otpustul = a muri. 2. (la pl.) concediu.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
OTPÚST s. (BIS.) (rar) apolis.
(Dicţionar de sinonime)