otrățel dex - definiţie, sinonime, conjugare
OTRĂŢÉL, otrăţei, s.m. (Bot.) Roibă. ♢ Compus: otrăţel-de-apă sau otrăţelul-bălţilor = plantă erbacee acvatică, carnivoră, cu flori galbene (Utricularia vulgaris). – Cf. magh. a t r a c é l.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

otrăţél (otrăţéi), s.m. – 1. Limba-cîinelui (Cynoglossum officinale). – 2. Plantă acvatică (Utricularia vulgaris). – 3. Limba-mielului (Borrago officinalis). – 4. Plantă (Anosma arenarium). – Var. otroţel. Mag. atracel e dubletul lui atrăţel. Der. de la lat. utricellus (Scriban) e incertă, ca şi cea din sl. jatrocelu (Miklosich, Slaw. Elem., 54).
(Dicţionarul etimologic român)

otrăţél-de-ápă s. m. (sil. -tră-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

otrăţélul-bălţilor s. m. (sil. -tră-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

otrăţél s. m. (sil. -tră-), pl. otrăţéi, art. otrăţéii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OTRĂŢÉL s. (BOT.) 1. (Onosma arenarium) (reg.) baranţă. 2. v. arăţel. 3. v. roibă.
(Dicţionar de sinonime)

OTRĂŢÉL s. v. arăriel.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ot otr otra otrat otrate

Cuvinte se termină cu literele: el tel atel ratel tratel