otrăvi dex - definiţie, sinonime, conjugare
OTRÁVĂ, otrăvuri, s.f. 1. Substanţă chimică toxică, care, introdusă sau formată în organism, provoacă tulburări importante, leziuni grave etc. şi uneori moartea; venin. 2. Fig. Ceea ce provoacă un rău (moral), un necaz, o supărare; p. ext. amărăciune, răutate, venin. ♦ Epitet dat unei persoane foarte rele. [Pl. şi: otrăvi] – Din sl. otrava.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OTRĂVÍ, otrăvesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) intoxica sau a ucide ori a fi ucis cu otravă (1). ♦ Tranz. A introduce o otravă în apă, în alimente etc. 2. Tranz. şi refl. Fig. A (se) supăra, a (se) necăji (extrem de mult), a (se) amărî; a (se) învenina. 3. Tranz. Fig. A exercita o influenţă vătămătoare; a corupe, a perverti. – Din sl. otraviti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OTR//ÁVĂ ~ăvuri f. 1) Substanţă toxică de natură animală, vegetală sau obţinută pe cale sintetică; venin; toxină. 2) fig. Stare de tristeţe adâncă; mâhnire; venin. 3) fig. Persoană foarte rea şi insuportabilă. [G.-D. otravei; Sil. -tră-; Pl. şi otrăvi] /<sl. otrava
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A OTRĂV//Í ~ésc tranz. 1) (fiinţe) A ucide cu otravă. 2) A face să se otrăvească. 3) (substanţe, produse alimentare sau agricole etc.) A trata cu otravă. ♢ ~ sufletul a învenina. 4) fig. (persoane, mai ales, din rândurile tineretului) A supune unei influenţe dăunătoare (făcând să încalce normele de conduită morală). [Sil. -tră-] /<sl. otraviti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE OTRĂV//Í mă ~ésc intranz. fam. A-şi supune (involuntar) organismul acţiunii unei intoxicaţii; a se intoxica. [Sil. -tră-] /<sl. otraviti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

otrávă (otrắvi), s.f. s.f. – 1. Venin. – 2. Harpie. – 3. (Arg.) Femeie de stradă, prostituată. – Megl. utroavă. Sl. otrava (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 151; Conev 93), cf. bg., sb. otrov, bg. otrav, ceh. otrava. – Der. otrăvi, vb. (a învenina, a intoxica), din sl. otraviti; otrăvicios, adj. (veninos); otrăvitor, adj. (veninos, toxic); contraotravă, s.f. (antidot), format după fr. contre-poison.
(Dicţionarul etimologic român)

otrávă s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. otrávei; (soiuri) pl. otrăvuri/otrăvi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

otrăví vb. (sil. -tră-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. otrăvésc, imperf. 3 sg. otrăveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. otrăveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OTRÁVĂ s. (rar) toxic, (pop.) venin, (înv.) toapsec. (O ~ mortală.)
(Dicţionar de sinonime)

OTRĂVÍ vb. 1. a (se) învenina, (pop.) a (se) venina, a (se) verenoşa, (înv. şi reg.) a (se) topsica, (înv.) a (se) adăpa. (Muşcătura unui şarpe l-a ~.) 2. a (se) intoxica. (S-a ~ cu o substanţă chimică.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ot otr otra otrav

Cuvinte se termină cu literele: vi avi ravi travi