otravă dex - definiţie, sinonime, conjugare
OTRÁVĂ, otrăvuri, s.f. 1. Substanţă chimică toxică, care, introdusă sau formată în organism, provoacă tulburări importante, leziuni grave etc. şi uneori moartea; venin. 2. Fig. Ceea ce provoacă un rău (moral), un necaz, o supărare; p. ext. amărăciune, răutate, venin. ♦ Epitet dat unei persoane foarte rele. [Pl. şi: otrăvi] – Din sl. otrava.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OTR//ÁVĂ ~ăvuri f. 1) Substanţă toxică de natură animală, vegetală sau obţinută pe cale sintetică; venin; toxină. 2) fig. Stare de tristeţe adâncă; mâhnire; venin. 3) fig. Persoană foarte rea şi insuportabilă. [G.-D. otravei; Sil. -tră-; Pl. şi otrăvi] /<sl. otrava
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

otrávă (otrắvi), s.f. s.f. – 1. Venin. – 2. Harpie. – 3. (Arg.) Femeie de stradă, prostituată. – Megl. utroavă. Sl. otrava (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 151; Conev 93), cf. bg., sb. otrov, bg. otrav, ceh. otrava. – Der. otrăvi, vb. (a învenina, a intoxica), din sl. otraviti; otrăvicios, adj. (veninos); otrăvitor, adj. (veninos, toxic); contraotravă, s.f. (antidot), format după fr. contre-poison.
(Dicţionarul etimologic român)

otrávă s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. otrávei; (soiuri) pl. otrăvuri/otrăvi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OTRÁVĂ s. (rar) toxic, (pop.) venin, (înv.) toapsec. (O ~ mortală.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ot otr otra otrav

Cuvinte se termină cu literele: va ava rava trava