ou dex - definiţie, sinonime, conjugare
OU, ouă, s.n. 1. Celulă rezultată dintr-un ovul fecundat de un spermatozoid şi din care se dezvoltă, prin diviziuni repetate, un nou organism; zigot. ♦ Spec. Oul (1) de pasăre, protejat de o coajă calcaroasă şi alcătuit din două membrane, din albuş şi din gălbenuş, care este folosit ca aliment. ♢ Loc. adj. Ca oul = fragil. ♢ Expr. (Despre cloşcă) A sta pe ouă = a cloci. A umbla cu cineva ca cu un ou (moale) = a trata pe cineva (supărăcios) cu prea multe menajamente, a menaja foarte mult pe cineva. (Merge sau calcă) parcă are ouă-n poală sau parcă calcă pe ouă = (merge) cu exagerată băgare de seamă. Oul lui Columb = problemă pe care cineva o rezolvă într-un mod foarte simplu, deşi anterior părea foarte complicată şi fără soluţie. ♦ (Bot.) Celulă reproducătoare rezultată din fuziunea a doi gameţi: zigot. 2. (Urmat de determinări care indică materia) Obiect în formă de ou (1). ♢ (Pop.) Oul genunchiului = rotulă. Oul piciorului = os proeminent care uneşte laba piciorului cu partea de jos a femurului. – Lat. ovum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OU ouă n. 1) Celulă sexuală feminină la organismele animale sau vegetale din care, în urma fecundării, se poate dezvolta un organism nou. 2) Corp format din albuş şi gălbenuş şi învelit într-o coajă calcaroasă, eliminat din organism de păsări şi de alte animale ovipare, în care se dezvoltă (prin clocire) puiul şi care se poate folosi, în majoritatea cazurilor, ca aliment. ♢ A face (pe cineva) cu ~ şi cu oţet a certa foarte tare. A umbla cu cineva ca cu ~l (moale) a acorda atenţie exagerată unei persoane susceptibile. ~l lui Columb problemă uşor rezolvabilă, dar care anterior părea foarte complicată. 3) Obiect de formă ovoidă. ♢ ~l genunchiului rotulă. ~l piciorului gleznă. /<lat. ovum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

óu (óuă), s.n. – 1. Celulă care conţine germenul unei fiinţe din aceeaşi speţă. – 2. Nod, maleolă. – 3. (Arg.) Testicul. – Mr. ou, megl. uou, istr. owu. Lat. ovum (Puşcariu 1232; Candrea-Dens., 1294; REW 6128), cf. vegl. yuv, it. ouvo, logud., cat. ou, prov. uou, fr. oeuf, sp, huevo, port. ovo. Pentru sensul al doilea, cf. ALR, I, 59. – Der. oua, vb. (a face ouă), mr. oauă, uare, probabil direct dintr-un lat. *ovare (Puşcariu 1233; Graur, BL, V, 107); ouat, s.n. (acţiunea de a oua); ouătoare, adj. f. (care produce ouă). Cf. oară. – Der. neol. (din fr.) oval, adj.; ovar, s.n.; ovul, s.n.
(Dicţionarul etimologic român)

ou s. n., art. óul; pl. óuă, art. óuăle, g.-d. art. óuălor
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OUĂLE-GĂÍNILOR s. pl. v. păpădie.
(Dicţionar de sinonime)

OUL GENÚNCHIULUI s. v. rotulă.
(Dicţionar de sinonime)

OU s. 1. (pop.) plod. (~ de găină.) 2. ou fecundat v. zigot.
(Dicţionar de sinonime)

OU s. v. cartof, testicul.
(Dicţionar de sinonime)

OUL-ÍNULUI s. v. lubiţ.
(Dicţionar de sinonime)

OUL PICIÓRULUI s. v. gleznă.
(Dicţionar de sinonime)

OUĂLE-PÓPII s. pl. v. spânz.
(Dicţionar de sinonime)