ouleț

OULÉŢ, ouleţe, s.n. (Rar) Ouşor (1). [Pr.: o-u-] – Ou + suf. -uleţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ouléţ s. n., pl. ouléţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
OULÉŢ s. ouşor, (reg.) ouţ.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: ou oul oule

Cuvinte se termină cu literele: et let ulet