ovaţie
OVÁŢIE, ovaţii, s.f. Manifestare publică entuziastă de admiraţie şi de aprobare, exprimată prin aclamaţii şi aplauze în cadrul unei adunări, a unei serbări etc., faţă de o persoană, o acţiune, o iniţiativă etc. – Din fr. ovation, lat. ovatio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OVÁŢI//E ~i f. mai ales la pl. Manifestaţie publică entuziastă a admiraţiei, însoţită de strigăte de aprobare; aclamaţie. [G.-D. ovaţiei] /<fr. ovation, lat. ovatio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
OVÁŢIE s.f. Onoruri acordate la romani unui comandant militar pentru o victorie; (la pl.) Aclamaţii, aplauze entuziaste manifestate faţă de cineva sau faţă de o acţiune, o iniţiativă etc. [Gen. -iei, var. ovaţiune s.f. / cf. lat. ovatio, fr. ovation].
(Dicţionar de neologisme)
OVÁŢIE s. f. manifestare publică prin aclamaţii şi aplauze entuziaste de admiraţie sau aprobare faţă de cineva sau faţă de o acţiune, o iniţiativă etc. (< fr. ovation, lat. ovatio)
(Marele dicţionar de neologisme)
ováţie s. f. (sil. -ţi-e-), art. ováţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. ováţiei; pl. ováţii, art. ováţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OVÁŢI//E ~i f. mai ales la pl. Manifestaţie publică entuziastă a admiraţiei, însoţită de strigăte de aprobare; aclamaţie. [G.-D. ovaţiei] /<fr. ovation, lat. ovatio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
OVÁŢIE s. f. manifestare publică prin aclamaţii şi aplauze entuziaste de admiraţie sau aprobare faţă de cineva sau faţă de o acţiune, o iniţiativă etc. (< fr. ovation, lat. ovatio)
(Marele dicţionar de neologisme)
ováţie s. f. (sil. -ţi-e-), art. ováţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. ováţiei; pl. ováţii, art. ováţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)