oxiclorură
OXICLORÚRĂ, oxicloruri, s.f. (Chim.) Combinaţie a unei substanţe cu oxigenul şi clorul. ♢ Oxiclorură de carbon = fosgen. – Din fr. oxyclorure.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OXICLORÚRĂ s.f. Combinaţie a unui corp cu oxigenul şi cu clorul. [< fr. oxychlorure].
(Dicţionar de neologisme)
OXICLORÚRĂ s. f. combinaţie a unei substanţe cu oxigenul şi clorul. (< fr. oxychlorure)
(Marele dicţionar de neologisme)
oxiclorúră s. f., g.-d. art. oxiclorúrii; pl. oxiclorúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OXICLORÚRĂ s.f. Combinaţie a unui corp cu oxigenul şi cu clorul. [< fr. oxychlorure].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
oxiclorúră s. f., g.-d. art. oxiclorúrii; pl. oxiclorúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)