oxidare dex - definiţie, sinonime, conjugare
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. şi tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacţiona cu alte substanţe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OXIDÁRE, oxidări, s.f. Acţiunea de a (se) oxida şi rezultatul ei; oxidaţie. – V. oxida.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OXID//Á ~éz tranz. A face să se oxideze. /<fr. oxyder
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE OXID//Á pers.3 se ~eáză intranz. 1) (despre elemente chimice) A intra în reacţie cu alte substanţe, cedând electroni. 2) (despre metale) A se acoperi cu oxid; a rugini. /<fr. oxyder
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OXIDÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) combina cu oxigenul; a reacţiona cu alte substanţe, cedând electroni. 2. A (se) acoperi cu oxid, a rugini. [< fr. oxyder].
(Dicţionar de neologisme)

OXIDÁRE s.f. Acţiunea de a (se) oxida şi rezultatul ei; ruginire, oxidaţie. [< oxida].
(Dicţionar de neologisme)

OXIDÁ vb. tr., refl. 1. a (se) combina cu oxigenul; a reacţiona cu alte substanţe, cedând electroni. 2. a (se) acoperi cu oxid, a rugini. (< fr. oxyder)
(Marele dicţionar de neologisme)

oxidá vb., ind. prez. 1 sg. oxidéz, 3 sg. şi pl. oxideáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

oxidáre s. f., g.-d. art. oxidării; pl. oxidări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OXIDÁ vb. (CHIM.) a (se) rugini, (pop.) a (se) cocli. (Un metal care s-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)

OXIDÁ vb. v. oxigena.
(Dicţionar de sinonime)

OXIDÁRE s. (CHIM.) oxidaţie, ruginire, (pop.) coclire. (~ unui metal.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ox oxi oxid oxida oxidar

Cuvinte se termină cu literele: re are dare idare xidare