oximoron

OXIMORÓN, oximoroane, s.n. Figură de stil care exprimă o ironie subtilă sau un adevăr usturător sub forma asocierii paradoxale a doi termeni contradictorii. – Din fr. oxymoron.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OXIMORÓN ~e n. Figură de stil constând în exprimarea unei ironii sau a unui adevăr usturător sub forma asocierii paradoxale a doi termeni contradictorii. /<fr. oxymoron
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OXIMORÓN s.n. Procedeu stilistic care constă în a uni două cuvinte în aparenţă contradictorii (de ex. tăcere elocventă) pentru a da expresiei un caracter neaşteptat. [Pl. -one. / < fr. oxymoron, cf. oxys – deştept, moros – prost].
(Dicţionar de neologisme)

OXIMORÓN s. n. figură de stil constând în a îmbina două cuvinte în aparenţă contradictorii, incompatibile, pentru a da expresiei un caracter usturător. (< fr., gr. oxymoron)
(Marele dicţionar de neologisme)

oximorón s. n., pl. oximoroáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)