ozene

OZÉNĂ, ozene, s.f. Inflamaţie cronică a mucoasei nazale, care duce la atrofia acesteia şi la dispariţia simţului mirosului. – Din fr. ozène.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OZENÉ, ozeneuri, s.n. Denumire dată obiectelor zburătoare neidentificate. [Var.: ozenéu s.n.] – Din o[biect] z[burător] n[eidentificat].
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OZÉNĂ s.f. Inflamaţie supurativă fetidă a mucoasei nazale, care duce la atrofierea acesteia şi la dispariţia simţului mirosului. [< fr. ozène, cf. gr. ozaina].
(Dicţionar de neologisme)

OZÉNĂ s. f. inflamaţie supurativă fetidă a mucoasei nazale, care duce la atrofierea acesteia şi dispariţia simţului mirosului. (< fr. ozène, gr. ozaina, duhoare)
(Marele dicţionar de neologisme)

ozénă s. f., g.-d. art. ozénei; pl. ozéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ozené s. n., pl. ozenéuri; abr. OZN
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OZENÉ s. farfurie zburătoare.
(Dicţionar de sinonime)