ozon dex - definiţie, sinonime, conjugare

ozon

OZÓN s.n. Corp gazos de culoare albăstruie, cu miros caracteristic, a cărui moleculă se compune din trei atomi de oxigen, care se găseşte în natură sau se poate obţine prin descărcări electrice în aer şi este folosit ca antiseptic şi la sinteze organice. – Din fr. ozone.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OZÓN n. Gaz odorant de culoare albastră, care se formează în aer, când oxigenul este supus descărcărilor electrice, fiind folosit ca antiseptic şi la sinteze organice. /<fr. ozone
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OZÓN s.n. Formă alotropică a oxigenului, prezentată ca un gaz albăstrui cu miros puternic, care se găseşte în atmosferă sau se obţine prin descărcări electrice în aer. [< fr. ozone, cf. gr. ozein – a avea miros].
(Dicţionar de neologisme)

OZÓN s. n. gaz cu miros puternic, albăstrui, stare alotropică a oxigenului, care se găseşte în atmosferă sau care se obţine prin descărcări electrice în aer. (< fr. ozone)
(Marele dicţionar de neologisme)

ozón s. n., simb. O3
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: oz ozo

Cuvinte se termină cu literele: on zon