ozor
OZÓR, ozoare, s.n. (Reg.) Motiv, model, desen de cusătură sau de ţesătură. – Din ucr. dial. uzŭor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OZÓR ozoáre n. pop. Model ornamental de cusătură sau de ţesătură. /<ucr. uzuor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ozór (ozoáre), s.n. – (Mold., Bucov.) Model, desen pentru brodat. Rus. ozor (Cihac, II, 469).
(Dicţionarul etimologic român)
ozór s. n., pl. ozoare
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OZÓR ozoáre n. pop. Model ornamental de cusătură sau de ţesătură. /<ucr. uzuor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
ozór s. n., pl. ozoare
(Dicţionar ortografic al limbii române)