oţelit

OŢELÍ, oţelesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări duritatea unei piese metalice prin călire. 2. Tranz. şi refl. Fig. A (se) întări, a (se) fortifica; a (se) căli. 3. Refl. (Reg.) A se ameţi de băutură, a se îmbăta. – Din oţel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OŢELÍT, -Ă, oţeliţi, -te, adj. 1. (Despre obiecte de metal) întărit prin călire; călit. ♦ Cu aspect de oţel; oţeliu. 2. Fig. Întărit, fortificat, călit; încercat. – V. oţeli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OŢEL//Í ~ésc tranz. 1) (metale sau aliaje metalice) A face dur şi rezistent supunând unei operaţii consecutive de încălzire puternică şi de răcire bruscă; a căli. 2) A face să se oţelească. /Din oţel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE OŢEL//Í mă ~ésc intranz. A deveni puternic şi rezistent (prin adaptarea la diverse greutăţi); a se căli. /Din oţel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

oţelí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oţelésc, imperf. 3 sg. oţeleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. oţeleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OŢELÍ vb. 1. v. căli. 2. a căli, (reg.) a pânzui. (A ~ tăişul unui instrument metalic.)
(Dicţionar de sinonime)

OŢELÍ vb. v. ameţi, chercheli, fortifica, îmbăta, întări, turmenta.
(Dicţionar de sinonime)

OŢELÍT adj. v. călit.
(Dicţionar de sinonime)

OŢELÍT adj. v. ameţit, băut, beat, cherchelit, fortificat, îmbătat, întărit, turmentat.
(Dicţionar de sinonime)