pâcâit dex - definiţie, sinonime, conjugare
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -âi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂCĂÍ vb. IV. v. pâcâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PÂCÂÍ pâcâi intranz. 1) A fuma producând un sunet scurt caracteristic; a trage fum (din pipă sau din ţigară), făcând „pâc-pâc”. 2) (despre flacăra lămpilor sau a felinarelor cu petrol) A arde tremurat, cu pocnete uşoare. /pâc + suf. ~âi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pâcâí vb., ind. şi conj. prez. 1 sg. pâcâi, 3 sg. şi pl. pâcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pâcâí, pấcâi, vb. IV (pop.) 1. a fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pâşcăi, a pufăi. 2. (reg.; despre flacăra lumânării de petrol) a pâlpâi cu zgomot. 3. (reg.; despre firele de aţă) a se rupe provocând un sunet caracteristic. 4. (reg.; despre bibilici) a produce sunetul caracteristic speciei.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

pâcâít, pâcâíturi, s.n. (pop.) zgomot scos de fumător când aspiră fumul din lulea.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PÂCÂÍ vb. v. pufăi.
(Dicţionar de sinonime)

PÂCÂÍ vb. v. pâşcâi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pac paca pacai

Cuvinte se termină cu literele: it ait cait acait