pâclă dex - definiţie, sinonime, conjugare
PẤCLĂ, pâcle, s.f. 1. Ceaţă deasă care apare de obicei dimineaţa şi seara; negură. 2. Văl atmosferic albăstrui sau galben-cenuşiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent şi care este provocat de refracţia inegală a luminii în straturile de aer cu temperaturi diferite, încălzite de suprafaţa solului. ♦ Fig. Strat des, pânză de fum, de ploaie etc. 3. Atmosferă înăbuşitoare, zăpuşeală (pe timp noros). 4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sărate, uneori şi petrol; vulcan noroios. – Din sl. pĩclŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂCL//Ă ~e f. 1) Ceaţă rară şi deasă care apare de obicei dimineaţa şi seara. 2) Văl atmosferic albăstrui, alcătuit din particule solide microscopice, care lipsesc aerul de limpezime. 3) Stare de aer cald care produce năduşeală. 4) Vulcan noroios. /<sl. piklu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pîclă (-le), s.f. – 1. (Înv.) Mlaştină, băltoacă. – 2. Zăpuşeală, zăduf. – 3. Ceaţă, negură. Sl. pĭklŭ „ceaţă, întunecime; iad” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 236; Conev 36), cf. bg. păklŭ, sb. paklo, rus., rut. peklo, mag. pokol. – Der. pîclos, adj. (ceţos); împîclit, adj. (umezit, brumat); pîclisit, adj. (Mold., diabolic, infernal).
(Dicţionarul etimologic român)

pâclă s. f. (sil. -clă), g.-d. art. pâclei; pl. pâcle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

páclă, pácle, s.f. (reg.) 1. pachet (de tutun, de ţigări, de bumbac). 2. (la pl.) chibrituri.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PÂCLĂ s. 1. v. ceaţă. 2. (mai ales la pl.) v. vulcan noroios.
(Dicţionar de sinonime)

PÂCLĂ s. v. arşiţă, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbinţeală, năbuşeală, năduf, năduşeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpuşeală.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pac pacl

Cuvinte se termină cu literele: la cla acla