pâlc

PÂLC, pâlcuri, s.n. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care arată felul, componenţa) Grup mic şi neorganizat de oameni: p. ext. grup de păsări, de animale, (rar) de plante sau de lucruri. ♢ Loc. adv. În pâlcuri sau pâlcuri-pâlcuri = în grup. ♦ Grămadă mică, adunătură de lucruri. 2. (Înv.) Unitate militară la sfârşitul evului mediu, în Moldova şi în Ţara Românească. corespunzătoare unui regiment, formată dintr-un anumit număr de ostaşi; stol, ceată. – Din sl. plŭkŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂLC ~uri n. 1) Grup mic, neorganizat (de oameni, de păsări, de plante etc.). 2) (în evul mediu) Unitate militară cu efectiv redus. /<sl. pluku
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pîlc (pấlcuri), s.n. – Trupă, gloată, mulţime. – Var. polc. Sl. plŭkŭ „grămadă” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 239), din germ. Volk (Miklosich, Fremdw., 118), cf. pol. polek, pułk, rus. polk. – Der. pîlcui, vb. refl. (înv., a se grupa, a se aşeza în ordine); polcovnic, s.m. (înv., colonel, comandant de regiment), din pol. połkownik, rus. polkovnik, mai ales în Mold. Din rom. provine ngr. πολϰόβνιϰος (Meyer, Neugr. St., II, 77).
(Dicţionarul etimologic român)

pâlc s. n., pl. pâlcuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PÂLC s. v. ceată.
(Dicţionar de sinonime)

PALC s. v. eşafod, lojă.
(Dicţionar de sinonime)