pâlcuire

PÂLCUÍRE s.f. v. PÂLCUI. [DAR]
(Alte dicţionare)

pâlcuí, pâlcuiésc, vb. IV refl. (înv. şi reg.; despre oameni, fiinţe) a se aduna pentru a forma un pâlc; a se strânge grămadă; a se îngloti.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

Cuvinte care încep cu literele: pa pal palc palcu palcui

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire cuire lcuire