pâlpâi dex - definiţie, sinonime, conjugare
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav atingându-i sau apăsându-i uşor o regiune a corpului cu mâna, pentru a determina dimensiunile, modificările de formă şi de consistenţă, sensibilitatea etc. unor ţesuturi sau organe şi pentru a putea stabili diagnosticul. 2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeţei unui obiect. – Din fr. palper.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂLPÂÍ, pers. 3 pấlpâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre flăcări) A creşte şi a descreşte în cursul arderii, a se mişca, a tremura producând un pocnet uşor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare. 2. (Despre păsări, insecte) A mişca lin din aripi, producând un zgomot uşor, caracteristic; a fâlfâi. ♦ P. anal. A tremura uşor, a se mişca, a se clătina uşor. – Pâl + p[âl] + suf. -âi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PALP//Á ~éz tranz. 1) med. (bolnavi sau regiuni ale corpului lor) A apăsa uşor cu degetele (pentru a identifica afecţiunea). 2) tehn. (obiecte, piese etc.) A examina cu palpatorul sau cu mâna (pentru a determina asperităţile). /<fr. palper, lat. palpare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PÂLPÂÍ pers. 3 pâlpâie intranz. (despre foc, flăcări, lămpi, lumânări etc.) A arde neuniform şi tremurând, producând pocnete uşoare. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pîlpîí (-i, ít), vb. – A arde cu flacără. Creaţie expresivă (Iordan, BF, II, 176), cf. fîlfîi, gîlgîi, dîrdîi, bîlbîi etc. – Der. pîlpîială (var. pîlpîitură), s.f. (acţiunea de a arde). Cf. plăpînd.
(Dicţionarul etimologic român)

PALPÁ vb. I. tr. 1. A pipăi. ♦ A examina prin pipăire (atingere sau apăsare) cu mâna anumite părţi ale corpului, organe etc. 2. (Tehn.) A verifica gradul de netezime al suprafeţei unui corp cu ajutorul unui palpator sau cu mâna. [< fr. palper, cf. it., lat. palpare].
(Dicţionar de neologisme)

PALPÁ vb. tr. 1. a pipăi. ♢ a examina prin pipăire cu mâna anumite părţi ale corpului, organe etc. 2. (tehn.) a verifica gradul de netezire al suprafeţei unui corp cu ajutorul unui palpator sau cu mâna. (< fr. palper, lat. palpare)
(Marele dicţionar de neologisme)

palpá vb., ind. prez. 1 sg. palpéz, 3 sg. şi pl. palpeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pâlpâí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. pâlpâie, imperf. 3 sg. pâlpâiá; ger. pâlpâínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PALPÁ vb. (MED.) a pipăi. (A ~ un bolnav.)
(Dicţionar de sinonime)

PÂLPÂÍ vb. 1. a licări, a sclipi, a tremura, a vibra. (Flacăra lumânării ~.) 2. (reg.) a pâcâi. (Focul ~ în sobă.)
(Dicţionar de sinonime)

PÂLPÂÍ vb. v. fâlfâi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pal palp palpa

Cuvinte se termină cu literele: ai pai lpai alpai