pâlpâire dex - definiţie, sinonime, conjugare
PÂLPÂÍ, pers. 3 pấlpâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre flăcări) A creşte şi a descreşte în cursul arderii, a se mişca, a tremura producând un pocnet uşor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare. 2. (Despre păsări, insecte) A mişca lin din aripi, producând un zgomot uşor, caracteristic; a fâlfâi. ♦ P. anal. A tremura uşor, a se mişca, a se clătina uşor. – Pâl + p[âl] + suf. -âi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂLPÂÍRE, pâlpâiri, s.f. Acţiunea de a pâlpâi şi rezultatul ei. 1. Mişcarea tremurată a focului, a flăcărilor, a luminii; pâlpâială, pâlpâit, pâlpâitură. 2. Fâlfâire. – V. pâlpâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PÂLPÂÍ pers. 3 pâlpâie intranz. (despre foc, flăcări, lămpi, lumânări etc.) A arde neuniform şi tremurând, producând pocnete uşoare. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pîlpîí (-i, ít), vb. – A arde cu flacără. Creaţie expresivă (Iordan, BF, II, 176), cf. fîlfîi, gîlgîi, dîrdîi, bîlbîi etc. – Der. pîlpîială (var. pîlpîitură), s.f. (acţiunea de a arde). Cf. plăpînd.
(Dicţionarul etimologic român)

pâlpâí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. pâlpâie, imperf. 3 sg. pâlpâiá; ger. pâlpâínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pâlpâíre s. f., g.-d. art. pâlpâírii; pl. pâlpâíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PÂLPÂÍ vb. 1. a licări, a sclipi, a tremura, a vibra. (Flacăra lumânării ~.) 2. (reg.) a pâcâi. (Focul ~ în sobă.)
(Dicţionar de sinonime)

PÂLPÂÍ vb. v. fâlfâi.
(Dicţionar de sinonime)

PÂLPÂÍRE s. v. pâlpâit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pal palp palpa palpai

Cuvinte se termină cu literele: re ire aire paire lpaire