pângări dex - definiţie, sinonime, conjugare
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PÂNGĂR//Í ~ésc tranz. 1) (lucruri sau fiinţe sacre) A supune unei batjocuri, unui sacrilegiu; a huli; a profana. 2) A pune în contact cu ceva murdar; a spurca. /Din păgân
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pîngărí (pângărésc, pângărít), vb. – A profana, a murdări. – Mr. pîngînescu, pîngînire, megl. (spugănés, spugăniri). Din păgîn „necredincios”, prin intermediul unei forme *păngîn, cu n propagat (Philippide, Principii, 44; Philippide, II, 649; Meyer, Alb. St., IV, 80; Tiktin; REW 761; Iordan, Dift., 65; Densusianu, GS, II, 20), cf. sl. (u)puganiti „a profana”, de la poganŭ „păgîn”. Der. din sl. sau din alb. pëgërë (Puşcariu 1244) nu pare convingătoare. – Der. pînganie, s.f. (Olt., cîine răutăcios, necredincios); pîngară, s.f. (sacrilegiu, infamie; răutăcios, necredincios); pîngăriciune, s.f. (înv., profanare); pîngăritor, adj. (profanator).
(Dicţionarul etimologic român)

pângărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pângăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pângár, -ă, adj., s.m. şi f. (reg.) 1. (s.f.) spurcăciune, scârnă; (fig.) vorbă murdară, obscenă, trivială. 2. (s.f.) ruşine, dezonoare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PÂNGĂRÍ vb. 1. v. profana. 2. a profana, a spurca, (înv. şi pop.) a prihăni, (reg.) a mârşăvi, (fig.) a întina, a mânji, a murdări, a păta, (înv. şi pop. fig.) a scârnăvi, (reg. fig.) a pricăji. (A ~ memoria cuiva.)
(Dicţionar de sinonime)

PÂNGĂRÍ vb. v. batjocori, compromite, dezonora, necinsti, silui, terfeli, viola.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pan pang panga pangar

Cuvinte se termină cu literele: ri ari gari ngari angari