pângărire dex - definiţie, sinonime, conjugare
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂNGĂRÍRE, pângăriri, s.f. Acţiunea de a pângări şi rezultatul ei; profanare, necinstire. – V. pângări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PÂNGĂR//Í ~ésc tranz. 1) (lucruri sau fiinţe sacre) A supune unei batjocuri, unui sacrilegiu; a huli; a profana. 2) A pune în contact cu ceva murdar; a spurca. /Din păgân
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pîngărí (pângărésc, pângărít), vb. – A profana, a murdări. – Mr. pîngînescu, pîngînire, megl. (spugănés, spugăniri). Din păgîn „necredincios”, prin intermediul unei forme *păngîn, cu n propagat (Philippide, Principii, 44; Philippide, II, 649; Meyer, Alb. St., IV, 80; Tiktin; REW 761; Iordan, Dift., 65; Densusianu, GS, II, 20), cf. sl. (u)puganiti „a profana”, de la poganŭ „păgîn”. Der. din sl. sau din alb. pëgërë (Puşcariu 1244) nu pare convingătoare. – Der. pînganie, s.f. (Olt., cîine răutăcios, necredincios); pîngară, s.f. (sacrilegiu, infamie; răutăcios, necredincios); pîngăriciune, s.f. (înv., profanare); pîngăritor, adj. (profanator).
(Dicţionarul etimologic român)

pângărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pângăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pângăríre s. f., g.-d. art. pângărírii; pl. pângăríri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PÂNGĂRÍ vb. 1. v. profana. 2. a profana, a spurca, (înv. şi pop.) a prihăni, (reg.) a mârşăvi, (fig.) a întina, a mânji, a murdări, a păta, (înv. şi pop. fig.) a scârnăvi, (reg. fig.) a pricăji. (A ~ memoria cuiva.)
(Dicţionar de sinonime)

PÂNGĂRÍ vb. v. batjocori, compromite, dezonora, necinsti, silui, terfeli, viola.
(Dicţionar de sinonime)

PÂNGĂRÍRE s. 1. v. profanare. 2. profanare, spurcare, (rar) prihană, (înv. şi pop.) prihănire, (înv.) prihănie, (fig.) întinare, mânjire, murdărire, pătare, (înv. fig.) pricăjire, scârnăvie. (~ memoriei cuiva.)
(Dicţionar de sinonime)

PÂNGĂRÍRE s. v. batjocorire, compromitere, dezonorare, necinstire, siluire, terfe-lire, viol, violare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pan pang panga pangar

Cuvinte se termină cu literele: re ire rire arire garire