pârâciune
PÂRÂCIÚNE, pârâciuni, s.f. (Pop.) Pâră (1). – Pârî + suf. -ciune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
pârâciúne s. f., g.-d. art. pârâciúnii; pl. pârâciúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
pârâciúne s. f., g.-d. art. pârâciúnii; pl. pârâciúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)