pârâire dex - definiţie, sinonime, conjugare
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure, neelastice) A produce un zgomot surd, uşor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni. 3. (Despre scânduri, podele etc., p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârţâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet uşor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte şi repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanşări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a şuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr1 + suf. -âi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂRÂÍRE s.f. (Rar) Pârâit. – V. pârâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂRĂÍ vb. IV. v. pârâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PÂRÂÍ pers. 3 pârâie intranz. 1) (despre corpuri tari) A produce un zgomot caracteristic la rupere, frângere, apăsare sau ardere. Crengile pârâie. 2) (despre arme de foc) A produce pocnituri scurte şi repetate. /pâr + suf. ~âi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pârâí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. pârâie, imperf. 3 sg. pârâiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PÂRÂÍ vb. 1. v. scârţâi. 2. v. trosni. 3. a trosni, (înv.) a prâsni. (Focul ~.) 4. v. păcăni.
(Dicţionar de sinonime)

PÂRÂÍ vb. v. fâşâi, foşni, răpăi, ropoti, sfârâi, suna, susura, şopoti, şopti, şuşoti, şuşui.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa par para parai parair

Cuvinte se termină cu literele: re ire aire raire araire