pârăi dex - definiţie, sinonime, conjugare
PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuşi să evite, să facă faţă. – Din fr. parer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂRÂÍ, pers. 3 pấrâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure, neelastice) A produce un zgomot surd, uşor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni. 3. (Despre scânduri, podele etc., p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârţâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet uşor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte şi repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanşări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a şuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr1 + suf. -âi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂRĂÍ vb. IV. v. pârâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit şi absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe faţă în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau minţind; a vorbi de rău; a denunţa. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĩ)rĕti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PAR//Á ~éz tranz. (lovituri ale adversarului la duel, la scrimă etc.) A evita printr-o contralovitură. /<fr. parer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PÂRÂÍ pers. 3 pârâie intranz. 1) (despre corpuri tari) A produce un zgomot caracteristic la rupere, frângere, apăsare sau ardere. Crengile pârâie. 2) (despre arme de foc) A produce pocnituri scurte şi repetate. /pâr + suf. ~âi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PÂR//Î ~ăsc tranz. A prezenta ca vinovat de înfăptuirea unor acţiuni reprobabile ţinute în taină, dând în vileag, cu intenţii rele (în faţa unor persoane sau organe oficiale); a denunţa; a declara. /<sl. p[â]rĕti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PARÁ vb. I. tr. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului. ♦ (P. ext.) A face faţă, a evita. [< fr. parer].
(Dicţionar de neologisme)

PARÁ2 vb. tr. a evita o lovitură a adversarului; ♢ (p.ext.) a face faţă, a evita. (< fr. parer)
(Marele dicţionar de neologisme)

parái (arg.) s. m. pl., art. paráii
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

pará vb., ind. prez. 1 sg. paréz, 3 sg. şi pl. pareáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pârâí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. pârâie, imperf. 3 sg. pârâiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pârî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pârăsc, imperf. 3 sg. pârá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pâráscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PARÁ vb. v. eschiva.
(Dicţionar de sinonime)

PÂRÂÍ vb. 1. v. scârţâi. 2. v. trosni. 3. a trosni, (înv.) a prâsni. (Focul ~.) 4. v. păcăni.
(Dicţionar de sinonime)

PÂRÂÍ vb. v. fâşâi, foşni, răpăi, ropoti, sfârâi, suna, susura, şopoti, şopti, şuşoti, şuşui.
(Dicţionar de sinonime)

PÂRÎ vb. v. denunţa.
(Dicţionar de sinonime)

PÂRÎ vb. v. certa, învrăjbi, judeca, supăra.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa par para

Cuvinte se termină cu literele: ai rai arai