pârcălăbi dex - definiţie, sinonime, conjugare
PÂRCĂLÁB, pârcălabi, s.m. 1. Titlu dat în evul mediu, în ţările româneşti, persoanelor însărcinate cu conducerea unui judeţ, a unui ţinut, a unei cetăţi, având atribuţii militare, administrative şi judecătoreşti; persoană care purta acest titlu. 2. Administrator al satelor boiereşti şi mănăstireşti, în evul mediu; (mai târziu) primar (rural). ♦ Strângător de biruri, perceptor rural. 3. (Reg.) Comandant al unei închisori; temnicer. – Din magh. porkoláb.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂRCĂLÁB ~i m. (în ţările române, în perioada medievală; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) 1) Dregător care stătea în fruntea unei cetăţi şi a ţinutului din jurul ei. 2) Administrator al satului. /<ung. porkoláb
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pîrcăláb (pârcălábi), s.m. – 1. În Mold., boier, administrator al unei cetăţi sau al unei fortăreţe, căpitan şi guvernator al unei provincii, atestat de la 1488. – 2. În Munt. şi Trans., strîngător de biruri. Germ. Burggraf (‹ burcgrâve), prin intermediul mag. porkoláb (Miklosich, Fremdw., 119; Cihac, II, 520; Gáldi, Dict., 95). – Der. pîrcălăbeasă (var. pîrcălăboaie, pîrcălăbiţă), s.f. (soţia pîrcălabului); pîrcălăbie, s.f. (funcţia de pîrcălab; instituţia condusă de pîrcălab); pîrcălăbesc, adj. (de pîrcălab).
(Dicţionarul etimologic român)

părcăláb (= pârcălab) s.m. (pl. părcălabi)
(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine)

pârcăláb s. m., pl. pârcălábi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pârcălăbí, pârcălăbésc, vb. IV (reg.) a îndeplini slujba de pârcălab.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PÂRCĂLÁB s. (IST.) (înv.) staroste.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa par parc parca parcal

Cuvinte se termină cu literele: bi abi labi alabi calabi