pârci dex - definiţie, sinonime, conjugare
pîrci (-i), s.m. – Ţap. – Mr. pîrci, megl. părci. Sb. prč, cr. pèrč, cf. ceh. prk, bg. părč, alb. përč (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 245). – Der. pîrci, vb. refl. (a se împerechea ţapul cu capra), din sb. prcati, cr. pèrcati se; pîrcit, s.n. (împerecherea caprelor); pîrcelivă, adj. f. (oaie cu bot mare); pîrciui, vb. (a tunde oile); pîrciuială (var. pîrciuitură), s.f. (Olt., tunsoare); pîrcioaică, s.f. (ţuică inferioară), probabil din cauza mirosului său urît; pîrţag, s.n. (capriciu, toană; supărare), probabil după arţag, cf. ceh. prchnouti „a turba”, pol. pierzchanie „furie” (Cihac, II, 355), it. capricciocapra, sp. estar como una cabra „a fi ca o capră” (relaţia cu pîrţ, indicată de Scriban, este întîmplătoare).
(Dicţionarul etimologic român)

pârci1, pấrciuri, s.n. (reg.) limbă îngustă de pământ care a rămas nearată între brazde; greş, jibiţă, clin.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

pârci3 s.n. sg. (reg.) 1. ceaţă deasă, pârceală. 2. ninsoare cu fulgi mărunţi şi rari.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

pârci2, pârci, s.m. 1. (înv. şi pop.) ţap de prăsilă; berbec de prăsilă. 2. (pop.) miros caracteristic pe care îl au ţapii în perioada de împerechere; sudoare de ţap, pârceală, pârcit, pârcitură, pârcioc, pârciţă. 3. (reg.) hormonii sexuali la om. 4. (reg.) tânăr desfrânat, uşuratic. 5. (reg.) om de statură mică, pipernicit; copil. 6. (reg.) varietate de struguri cu boabe mici.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

pârcí4, pârcésc, vb. IV refl. (reg.; despre capre şi oi) a se împreuna cu masculii lor pentru fecundare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: pa par parc

Cuvinte se termină cu literele: ci rci arci