pârcitură

pârcitúră, pârcitúri, s.f. (reg.) 1. pârcire. 2. miros caracteristic al ţapilor în perioada împerecherii. 3. fiinţă, plantă rămasă nedezvoltată, pipernicită.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

Cuvinte care încep cu literele: pa par parc parci parcit

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura itura citura