pârgă dex - definiţie, sinonime, conjugare

pârgă

PẤRGĂ s.f. 1. Fază de început a coacerii unor fructe, legume sau cereale, înainte de maturizare; starea fructelor, a legumelor şi a cerealelor în această fază. ♢ Loc. adj. În pârgă = aproape copt. ♢ Expr. A da în pârgă (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. 2. (Înv. şi reg.; colectiv) Cele dintâi fructe sau roade dintr-un an; roade timpurii. [Var.: pârg s.n.] – Din sl. prŭga.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂRGĂ f. Fază iniţială a coacerii fructelor, legumelor şi cerealelor. ♢ A da în ~ a începe să se coacă; a se pârgui. [Var. pârg] /<sl. pruga
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pîrgă (pấrgi), s.f. – 1. Trufanda, produs timpuriu. – 2. Bir, dare în fructe. Sl. prŭga „grîu timpuriu” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 285; Conev 72), din pružiti „a coace, a prăji”; cf. prăji. – Der. pîrgav, adj. (Trans., abia copt); pîrg, s.n. (timpul coacerii fructelor); pîrgui, vb. refl. (a începe să se coacă); pîrguială, s.f. (începutul coacerii).
(Dicţionarul etimologic român)

pârgă s. f. /pârg s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: pa par parg

Cuvinte se termină cu literele: ga rga arga