pârjolire dex - definiţie, sinonime, conjugare
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o fiinţă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogorî. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veşteji, a usca din cauza arşiţei prea mari. – Din magh. pörzsölui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PÂRJOL//Í ~ésc 1. tranz. A supune pârjolului; a nimici prin foc. ~ grânele. 2. intranz. (despre surse de căldură) A emana radiaţii fierbinţi, răspândind căldură foarte mare; a pârli; a frige; a dogori; a păli; a arde. Soarele ~eşte. /<ung. pörzsölui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pîrjolí (pârjolésc, -pârjolít), vb. – A pîrli, a pîrpăli. Mag. pörzsölni (Cihac, II, 286), perzselni (Tiktin), în legătură cu sl. pružiti (Miklosich, Slaw. Elem., 40), cf. prăji, pîrg. – Der. pîrjol, s.n. (pîrlire, incendiu, foc), deverbal, cf. mr. pîrjală „loc însorit”, slov. pražola „pîrlire” (originea tc., cf. Graur, BL, VI, 167, pare îndoielnică); pîrjoală, s.f. (chiftea; carne la grătar), unde pare să fie o încrucişare cu it. braciuola, ven. bresuola „viţel la grătar”, ngr. μπρίζολα, tc. purzola, mr. brujolă (Pascu, I, 226).
(Dicţionarul etimologic român)

pârjolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pârjoleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PÂRJOLÍ vb. 1. v. distruge. 2. v. arde.
(Dicţionar de sinonime)

PÂRJOLÍ vb. v. pârli.
(Dicţionar de sinonime)

PÂRJOLÍRE s. v. distrugere.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa par parj parjo parjol

Cuvinte se termină cu literele: re ire lire olire jolire