pârlea dex - definiţie, sinonime, conjugare
PẤRLEA s.m. (În expr.) Ţine-te (sau tunde-o, întinde-o) pârleo! sau să te cam mai duci pârlea! ori du-te pârlii! = aleargă cât poţi de tare (ca să n-o păţeşti); pleacă! să nu te mai văd! – Din pârli (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) arde uşor la suprafaţă. ♢ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. şi refl. A (se) înnegri (din cauza acţiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. şi refl. A (se) ofili, a (se) veşteji, a (se) usca. 5. Tranz. şi refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înşela. – Din bg. părlja, scr. prljiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂRLEA m. : Să te ţii (sau ţine-te, întin- de-o) pârleo! pleacă imediat; şterge-o. /v. a pârli
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PÂRL//Í ~ésc 1. tranz. A face să se pârlească. ♢ A o ~ (sau păţi) a nimeri într-o situaţie neplăcută; a da peste belea. A o ~ la (sau de) fugă a începe să fugă repede; a o lua iute din loc; a o zbughi. 2. intranz. (despre surse de căldură) A emana radiaţii fierbinţi, răspândind căldură foarte mare; a pârjoli; a frige; a dogori; a păli; a arde. Soarele ~eşte. /<bulg. părlja, sb. prljiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PÂRL//Í mă ~ésc intranz. 1) A se arde uşor la suprafaţă. 2) (despre persoane şi despre corpul lor) A deveni negru (sub acţiunea razelor solare); a se înnegri; a se bronza. 3) (despre plante) A-şi pierde puţin seva (de căldură, de frig); a se usca puţin. 4) fig. A suferi un eşec; a rămâne păgubaş; a se arde; a se frige. ♢ Cine se pripeşte, se ~eşte cine se grăbeşte, pierde. /<bulg. părlja, sb. prljiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pârlí (pârlésc, pârlít), vb. – 1. A pârjoli, a arde uşor. – 2. A se bronza, a se înnegri. – 3. A înşela, a amăgi. – 4. A da notă proastă unui elev. – 5. (Refl.) A pierde, a face o afacere proastă. – Megl. părlés, părliri. Sb. prljiti, bg. opărljam (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 243), cf. ceh. prliti, şi pară, pîrjoli. – Der. pîrlaci, s.m. (escroc, şarlatan), pe care Philippide, II, 729, îl leagă greşit de alb. përlaj „a fura”; pîrlăcie, s.f. (Mold., pungăşie); pîrlea, s.m. (nume care se evocă pentru a exprima ideea unei fugi la fel de rapide sau de precise ca pentru a scăpa de un incendiu), cf. focului, cu acelaşi sens, cr. u porlu zemlju „în ţara pîrjolului = nu se ştie unde”; Pîrlea-Vodă, s.m. (poreclă dată domnitorului Alexandru Mavrocordat, în timpul căruia, în 1783, a fost un mare incendiu în Iaşi); pîrlit, adj. (pîrlojit, ars; dezbrăcat, golan); pîrlitură, s.f. (pîrjol; arsură); pîrlă, adj. (oaie cu lîna încreţită pe jumătate), probabil pentrulîna se încreţeşte cînd începe să fie arsă.
(Dicţionarul etimologic român)

pârlea s. m., g.-d. art. pârlei/pârlii, voc. pârleo
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Pârlea s. pr. m., g.-d. art. lui Pârlea
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pârlí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pârleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pârlea s.m. art. (reg.) 1. persoană înşelată, escrocată. 2. om sărac, amărât, pârlit. 3. pungaş, potlogar, şarlatan. 4. (pop. şi fam.) diavolul.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PÂRLEA s. art. v. aghiuţă, demon, diavol, drac, escroc, hoţ, impostor, încorno-ratul, înşelător, naiba, necuratul, pungaş, satană, şarlatan, şnapan, tartor.
(Dicţionar de sinonime)

PÂRLÍ vb. 1. (pop.) a pârpăli, (Mold. şi Bucov.) a ciupeli, (Transilv. şi Maram.) a pârjoli. (A ~ porcul, după tăiere.) 2. v. bronza.
(Dicţionar de sinonime)

PÂRLI vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înşela, minţi, momi, păcăli, prosti, purta, trişa.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa par parl parle

Cuvinte se termină cu literele: ea lea rlea arlea