pârlit dex - definiţie, sinonime, conjugare
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) arde uşor la suprafaţă. ♢ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. şi refl. A (se) înnegri (din cauza acţiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. şi refl. A (se) ofili, a (se) veşteji, a (se) usca. 5. Tranz. şi refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înşela. – Din bg. părlja, scr. prljiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂRLÍT1 s.n. Faptul de a (se) pârli; pârlire. – V. pârli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂRLÍT2, -Ă, pârliţi, -te, adj. 1. Ars uşor, numai la suprafaţă. ♦ (Despre haine, ţesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părţi ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetaţie) Ofilit, veştejit, uscat din cauza arşiţei. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaş; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaş; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PÂRL//Í ~ésc 1. tranz. A face să se pârlească. ♢ A o ~ (sau păţi) a nimeri într-o situaţie neplăcută; a da peste belea. A o ~ la (sau de) fugă a începe să fugă repede; a o lua iute din loc; a o zbughi. 2. intranz. (despre surse de căldură) A emana radiaţii fierbinţi, răspândind căldură foarte mare; a pârjoli; a frige; a dogori; a păli; a arde. Soarele ~eşte. /<bulg. părlja, sb. prljiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PÂRL//Í mă ~ésc intranz. 1) A se arde uşor la suprafaţă. 2) (despre persoane şi despre corpul lor) A deveni negru (sub acţiunea razelor solare); a se înnegri; a se bronza. 3) (despre plante) A-şi pierde puţin seva (de căldură, de frig); a se usca puţin. 4) fig. A suferi un eşec; a rămâne păgubaş; a se arde; a se frige. ♢ Cine se pripeşte, se ~eşte cine se grăbeşte, pierde. /<bulg. părlja, sb. prljiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PÂRLÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A PÂRLI şi A SE PÂRLI. 3) şi substantival fam. (despre persoane) Care nu dispune de mijloace de trai; sărac; nevoiaş; mizer. /v. a (se) pârli
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pârlí (pârlésc, pârlít), vb. – 1. A pârjoli, a arde uşor. – 2. A se bronza, a se înnegri. – 3. A înşela, a amăgi. – 4. A da notă proastă unui elev. – 5. (Refl.) A pierde, a face o afacere proastă. – Megl. părlés, părliri. Sb. prljiti, bg. opărljam (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 243), cf. ceh. prliti, şi pară, pîrjoli. – Der. pîrlaci, s.m. (escroc, şarlatan), pe care Philippide, II, 729, îl leagă greşit de alb. përlaj „a fura”; pîrlăcie, s.f. (Mold., pungăşie); pîrlea, s.m. (nume care se evocă pentru a exprima ideea unei fugi la fel de rapide sau de precise ca pentru a scăpa de un incendiu), cf. focului, cu acelaşi sens, cr. u porlu zemlju „în ţara pîrjolului = nu se ştie unde”; Pîrlea-Vodă, s.m. (poreclă dată domnitorului Alexandru Mavrocordat, în timpul căruia, în 1783, a fost un mare incendiu în Iaşi); pîrlit, adj. (pîrlojit, ars; dezbrăcat, golan); pîrlitură, s.f. (pîrjol; arsură); pîrlă, adj. (oaie cu lîna încreţită pe jumătate), probabil pentrulîna se încreţeşte cînd începe să fie arsă.
(Dicţionarul etimologic român)

pârlí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pârleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pârlít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PÂRLÍ vb. 1. (pop.) a pârpăli, (Mold. şi Bucov.) a ciupeli, (Transilv. şi Maram.) a pârjoli. (A ~ porcul, după tăiere.) 2. v. bronza.
(Dicţionar de sinonime)

PÂRLI vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înşela, minţi, momi, păcăli, prosti, purta, trişa.
(Dicţionar de sinonime)

PÂRLÍT adj. 1. v. dogorit. 2. v. bronzat. 3. v. ofilit.
(Dicţionar de sinonime)

PÂRLIT adj. v. amărât, nenorocit, prăpădit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa par parl parli

Cuvinte se termină cu literele: it lit rlit arlit