păși dex - definiţie, sinonime, conjugare
PAS3, (1) paşi, s.m., (II) pasuri, s.n. I. S.m. 1. Fiecare dintre mişcările alternative pe care le fac picioarele în mers obişnuit; p. ext. distanţă astfel parcursă: p. gener. distanţă mică. ♢ Loc. adv. Pas cu pas = a) încetul cu încetul, treptat; b) mereu, neîncetat. La tot pasul sau la fiecare pas = la orice mişcare; pretutindeni, necontenit. Nici (un) pas = deloc, nicidecum. ♢ Expr. (A face) primul pas = (a face) începutul, primele încercări; (a avea) iniţiativa. A avea (sau a da cuiva) pas (să...) = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea, îngăduinţa să facă ceva. A face un pas greşit = a) a se poticni în mers; b) a săvârşi o greşeală. A ceda pasul = a lăsa pe altul să treacă înainte; a se lăsa depăşit (în mers, în acţiuni, în realizări). ♦ Zgomot produs de cel care merge pe jos. Se aud paşi. ♦ Fig. Stadiu, etapă. ♦ Fig. Înaintare, propăşire, progres. ♦ Fig. Acţiune, act, faptă; hotărâre. 2. Mod de a umbla pe jos; mers, umblet, călcătură. ♢ Pas alergător = mers în fugă. Pas de front (sau de defilare) = mers ostăşesc de paradă, cu cadenţă bine marcată. Pas de marş (sau de voie, de manevră) = mers ostăşesc obişnuit, fără efortul de a păşi energic. ♢ Loc. adv. În pasul calului sau la pas = în ritm de mers obişnuit; fără să fugă. ♢ Expr. A ţine pasul = a) a păstra cadenţa, ritmul de mers cu cineva; b) a se menţine la acelaşi nivel cu cineva sau cu ceva. A merge în pas (cu cineva) = a avea aceeaşi cadenţă (cu cineva). (Rar) A se ţine de pasul cuiva = a urmări pe cineva. (Rar) A da pas = a se grăbi. A-şi iuţi pasul = a-şi mări viteza de deplasare pe jos; a fugi. ♦ Mişcare ritmică a picioarelor, caracteristică pentru fiecare dans. 3. Unitate de măsură de lungime egală cu distanţa dintre cele două picioare ale omului depărtate în cursul mersului obişnuit; p. ext. distanţă reprezentată de această unitate de măsură. 4. Urma lăsată de talpa piciorului sau a încălţămintei în mers. ♢ Expr. (Înv.) A călca (sau a urma, a merge) pe paşii cuiva = a urma exemplul cuiva, a continua activitatea cuiva. 5. (Biol.; în sintagma) Pas genetic = distanţă creată între unul dintre părinţii şi unul dintre copiii lui, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătăţeşte datorită meiozei. II. S.n. 1. Distanţă între două elemente alăturate identice ale unui sistem tehnic, măsurată în direcţia în care se repetă elementele. ♢ Pas de filet sau pasul filetului = distanţa dintre laturile paralele a două spire consecutive, măsurată de-a lungul axei filetului. ♦ Distanţă dintre doi dinţi consecutivi ai unei roţi dinţate. 2. (Înv. şi reg.) Unealtă de lemn asemănătoare cu un compas, folosită în dulgherie, dogărie etc. – Lat. passus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂŞ1 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care redă zgomotul uşor produs de paşii cuiva, de mersul în vârful picioarelor etc. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂŞ2 interj. v. piş1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂŞ3 s.m. v. pârş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÁŞĂ, paşi, s.m. Funcţia de guvernator al unei provincii din Imperiul Otoman sau titlu al vizirilor şi al unor înalţi demnitari turci din trecut; persoană care deţinea funcţia sau titlul de mai sus. ♢ Loc. adv. Ca paşa sau ca un paşă = fără grijă, foarte bine, ca un boier. [Var.: (înv.) paşá s.f.] – Din tc. paşa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂŞÍ, păşesc, vb. IV. Intranz. 1. A face unul sau mai mulţi paşi, a înainta pas cu pas, a parcurge o distanţă mergând pe jos; a se deplasa, a se duce, a călca, a merge. ♦ (Adesea fig.) A înainta, a avansa. 2. A intra, a pătrunde (într-un spaţiu). ♦ Fig. A se apropia de sau a atinge o anumită vârstă, a intra într-o anumită perioadă de timp. 3. A ieşi. 4. A trece (cu un singur pas sau cu câţiva paşi) dincolo de ceva; a depăşi. ♢ Tranz. Păşeşte şanţul. – Din pas3.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PAS3 paşi m. 1) Mişcare pe care o fac picioarele în timpul mersului. ♢ La tot ~ul (sau la fiecare ~) a) peste tot; b) la orice mişcare. Pas cu ~ puţin câte puţin; treptat. A nu da nici un ~ înapoi a nu ceda nimic. A face un ~ greşit a comite o greşeală. A face primul ~ (sau primii paşi) a fi la început de cale; a-şi face debutul. 2) Distanţa dintre picioare când se face o mişcare deplină cu piciorul înainte, înapoi sau în lături. ♢ La un ~ foarte aproape; în preajmă. 3) Unitate de măsură a lungimii egală cu o asemenea distanţă. 4) Mod de a merge; fel de a umbla; mers; umblet. ♢ ~ alergător mers în fugă. La ~ fără grabă. ~ de vals mişcare ritmică a picioarelor specifică valsului. A-şi lungi (sau a-şi grăbi, a-şi iuţi) ~ul a merge mai repede; a se grăbi. A-şi încetini ~ul a merge mai încet. A ţine ~ul (cu cineva sau cu ceva) a) a păstra ritmul mersului (cu cineva); b) a fi la nivel (cu cineva sau cu ceva). A merge (sau a fi) în ~ cu vremea a corespunde cerinţelor vremii. 5) Zgomot produs de cineva în timpul mersului. Se aud paşi. 6) Urmă lăsată de picior în timpul mersului. Paşi de copil. 7) Acţiune întreprinsă în direcţia soluţionării unei probleme. 8) fig. Etapă în desfăşurarea unui proces sau a unui fenomen. Revenirea la tradiţii constituie un ~ înainte în dezvoltarea culturii naţionale. /<lat. passus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PÂŞ interj. (se foloseşte, de obicei repetat, pentru a imita zgomotul produs de mersul uşor sau în vârful picioarelor). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PÁŞ//Ă ~i m. (în Imperiul Otoman; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Guvernator al unei provincii sau înalt demnitar. [Art. paşaua; G.-D. paşei; Var. páşa] /<turc. paşa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PĂŞ//Í ~ésc 1. intranz. 1) A face unul sau mai mulţi paşi. 2) A parcurge o distanţă (cu pasul); a călca. 3) fig. A se deplasa înainte (în spaţiu şi în timp); a înainta; a avansa. 4) A trece făcând un pas. ~ peste pârâu. 2. tranz. A trece cu pasul; a călca. ~ groapa. /Din pas
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pas (páşi), s.m. – 1. Distanţa dintre piciorul din faţă şi cel din spate în mers. – 2. Posibilitate, mijloc de a obţine ceva. Lat. passus (Puşcariu 1276; Candrea-Dens., 1345; REW 6271), cf. it., port. passo, fr., prov., cat. pas, sp. paso, alb. pas (Philippide, II, 650). – Der. păsa, vb. (înv., a merge), probabil direct din lat. passare (Puşcariu 1278; Candrea-Dens., 1346), cf. it. passare, prov., sp. pasar, fr. passer, port. passar, azi doar în expresia pas(ă) de „în nici un fel, în nici un chip”, cf. fr. pas negativ; păsui, vb. (a da răgaz, a amîna); păsuială, s.f. (aşteptare, amînare); păşi, vb. (a face paşi, a merge; a avansa, a progresa); propăşi, vb. (a progresa), format după lat. progredi; propăşire, s.f. (progres); propăşitor, adj. (progresiv); depăşi, vb. (a trece, a exceda), după fr. dèpasser. Der. neol. pas, s.n. (trecătoare), din fr. pas; pasă, s.f., din fr. passe; pasaj, s.n., din fr. passage; pasa, vb., din fr. passer; pasager (var. pasajer), s.m.; paspoal, s.n., din fr. passe-poil; paşaport, s.n., din fr. passeport, cf. mr. pasaporte (‹ it.), ngr. πασαπόρτο, tc. pasaport (ş nu e clar; influenţa rus. pášport nu e sigură, avînd în vedere accentul); paşaportar, s.m. (supus străin); paşuş, s.n. (Trans., Olt., înv., paşaport), din mag. passzus (Gáldi, Dict., 150). – Cf. răspas.
(Dicţionarul etimologic român)

pas (-suri), s.n. – Compas de dogar sau de zidar. Origine incertă. Tiktin crede că-i vorba de o abreviere a it. compasso sau de sb. pas „centură” sau de ambele în acelaşi timp. Cea de a doua explicaţie este mai probabilă, avînd în vedere pe paşnic, s.n. (compas), din sb. pasnik „compas”. – Der. păsui, vb. (a trasa cercuri).
(Dicţionarul etimologic român)

pîş interj. – Reproduce sunetele mersului silenţios. – Var. pîşa. Creaţie expresivă, cf. fîş, pis, hîş. Relaţie cu păşi „a merge” (Candrea) este improbabilă şi se bazează numai pe încrucişarea ambelor cuvinte în var. pîşi „a merge”. – Der. pîşcîi, vb. (a reproba, a dezaproba, a fluiera), cf. hîşcîi; pîşcîială, s.f. (demonstraţie de dezacord), ambele cuvinte înv., folosite de Dosoftei (sec. XVII) şi pe care Scriban le pune în mod greşit în legătură cu pîrsni; pîşpîi, vb. (a murmura, a şopti); pîşpîială, s.f. (şoaptă); pîşpîitor, adj. (şoptitor; înv., băgăcios, turbulent).
(Dicţionarul etimologic român)

páşă (-şi), s.m. – Titlu dat în Imperiul Otoman unor înalţi funcţionari. – Var. paşă, înv. paşa, pl. paşale. Mr. păşe, paşă, megl. paşă. Tc. paşa, pl. paşalar (Şeineanu, II, 285; Lokotsch 1640), cf. ngr. πασιά, πασᾶς, alb., bg., sb. paša, it. pasciá, fr. pacha, sp. bajá. – Der. paşalîc, s.n. (provincie guvernată de paşă), din tc. paşalik, cf. ngr. πασαλίϰι; păşie, s.f. (demnitate de paşă); păşoaie, s.f. (nevastă de paşă). – Cf. bulibaşe, delibaşe.
(Dicţionarul etimologic român)

PASI- elem. pan-.
(Marele dicţionar de neologisme)

ciocu’ mic şi pasul mare expr. (adol.) taci şi pleacă! (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

pas (mişcare) s. m., pl. paşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pâş(-pâş) interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

páşă s. m., g.-d. art. páşei; pl. paşi (şi paşa s. f., art. paşáua, g.-d. art. paşálei; pl. paşále)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păşésc, imperf. 3 sg. păşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. păşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pâş1, pâşi, s.m. (reg.) om tăcut şi rău, care priveşte pe sub sprâncene.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

pâş2, pâşi şi pâşuri, s.n., s.m. (reg.) 1. snop (de paie, de grâu, de secarâ). 2. cocean de porumb.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

pâş3, pâşuri, s.n. (reg.) 1. adaos făcut la un dulap care e prea scurt. 2. tip de încheietură la tocurile ferestrelor sau ale uşilor. 3. crestătură ornamentală la piciorul de sus al prispei.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

pâş4, pâşuri, s.n. (reg.) unealtă de pescuit formată din nuiele de mesteacăn care alcătuiesc un fel de stavilă mobilă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PAS s. 1. (înv. şi reg.) păşitură. (Are ~ul mare.) 2. v. mers. 3. (TEHN.) (înv. şi reg.) pasnic, (reg.) păşar. (~ul dulgherului.)
(Dicţionar de sinonime)

PAS s. v. act, acţiune, compas, faptă, paşaport, progres.
(Dicţionar de sinonime)

PÂŞ s. v. cep.
(Dicţionar de sinonime)

PĂŞÍ vb. 1. a călca, (înv. şi reg.) a păsa. (A ~ în vârful picioarelor.) 2. v. apuca. 3. v. merge. 4. v. intra.
(Dicţionar de sinonime)

PĂŞÍ vb. v. abate, călca, contraveni, încalca, nesocoti, viola.
(Dicţionar de sinonime)

PAŞI s. pl. (ENTOM.) cotari (pl.). (~ii sunt larvele unor fluturi.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pas

Cuvinte se termină cu literele: si asi