pășunare dex - definiţie, sinonime, conjugare
PĂŞUNÁ, păşunez, vb. I. 1. Intranz. (Despre vite, oi etc.; la pers. 3) A paşte1 (1). 2. Tranz. (Despre oameni) A duce (animalele erbivore, turmele etc.) la păşune, a duce să pască, a păzi în timp ce paşte; a paşte1 (2), a păstori. – Din păşune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂŞUNÁRE s.f. Acţiunea de a păşuna. – V. păşuna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PĂŞUN//Á ~éz 1. intranz. (despre animale erbivore) A mânca iarbă (sau alte plante), rupând cu gura direct de pe teren; a paşte. 2. tranz. (vitele) A supraveghea în timpul păscutului; a paşte; a păstori. /Din păşune
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

păşuná vb., ind. prez. 3 sg. păşuneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păşunáre s. f., g.-d. art. păşunării
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PĂŞUNÁ vb. 1. v. paşte. 2. a paşte, a păstori, (înv. şi reg.) a păcurări. (Gheorghe ~ vitele.)
(Dicţionar de sinonime)

PĂŞUNÁRE s. v. păscut.
(Dicţionar de sinonime)

PĂŞUNÁRE s. v. imaş, izlaz, păşune.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pas pasu pasun pasuna

Cuvinte se termină cu literele: re are nare unare sunare