păcălire dex - definiţie, sinonime, conjugare
PĂCĂLÍ, păcălesc, vb. IV. Tranz. A induce pe cineva în eroare, printr-o viclenie sau printr-o minciună, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza; a înşela, a amăgi, a trage pe sfoară. ♦ Refl. A-şi greşi socotelile; a aprecia greşit, a se înşela. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂCĂLÍRE, păcăliri, s.f. Acţiunea de a (se) păcăli şi rezultatul ei; păcăleală, păcălit1. – V. păcăli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PĂCĂL//Í ~ésc tranz. A face să se păcălească (recurgând la diverse mijloace necinstite); a amăgi; a înşela; a minţi. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PĂCĂL//Í mă ~ésc intranz. A lua un neadevăr drept adevăr; a cădea în eroare; a se înşela; a se amăgi. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

păcălí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păcălésc, imperf. 3 sg. păcăleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. păcăleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păcălíre s. f., g.-d. art. păcălírii; pl. păcălíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PĂCĂLÍ vb. v. înşela.
(Dicţionar de sinonime)

PĂCĂLÍRE s. v. înşelare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pac paca pacal pacali

Cuvinte se termină cu literele: re ire lire alire calire