păcănit dex - definiţie, sinonime, conjugare
PĂCĂNÍ, păcănesc, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot scurt, repetat şi sacadat; a ţăcăni, a pocni. – Pac1 + suf. -ăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂCĂNÍT, păcănituri, s.n. Păcănire. – V. păcăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

păcăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pacănésc, imperf. 3 sg. păcăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pacăneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păcănít s. n., pl. păcăníturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păcănít, -ă, adj. (reg.) smintit, ţicnit, trăsnit.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PĂCĂNÍ vb. a pârâi, a răpăi, a ţăcăni, (rar fig.) a toca. (Mitraliera ~ fără întrerupere.)
(Dicţionar de sinonime)

PĂCĂNÍT s. păcăneală, păcănire, păcănitură, pârâitură, răpăit, şuierat, şuierătură, ţăcăneală, ţăcănire, ţăcănit, ţăcănitură. (Un ~ ritmic de mitralieră.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pac paca pacan pacani

Cuvinte se termină cu literele: it nit anit canit acanit