păcănitură

PĂCĂNITÚRĂ, păcănituri, s.f. Păcănire. – Păcăni + suf. -tură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

păcănitúră s. f., g.-d. art. păcănitúrii; pl. păcănitúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
PĂCĂNITÚRĂ s. v. păcănit.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: pa pac paca pacan pacani

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura itura nitura