păcătui

PĂCĂTUÍ, păcătuiesc, vb. IV. Intranz. A comite un păcat (1); a greşi. – Păcat + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PĂCĂTU//Í ~iésc intranz. A comite un păcat; a greşi. /păcat + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

păcătuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păcătuiésc, imperf. 3 sg. păcătuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. păcătuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PĂCĂTUÍ vb. a greşi, (înv. şi reg.) a scăpăta, a (se) sminti, (înv.) a se săblăzni, (înv. fig.) a se luneca. (Am ~ grav faţă de tine.)
(Dicţionar de sinonime)