păcală

PĂCÁLĂ, s.m., păcale, s.f. 1. s.m. Om glumeţ, poznaş, care se ţine de farse. 2. S.f. (Reg.) Păcăleală. – Din păcăli (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂCÁLĂ m. Persoană glumeaţă şi poznaşă. /v. a păcăli
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

păcálă (om isteţ) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Păcálă s. pr. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păcálă (păcăleală) s. f., g.-d. art. păcálei; pl. păcále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PĂCÁLĂ s. (pop.) pepelea (art.).
(Dicţionar de sinonime)

PĂCÁLĂ s. v. ademenire, amăgire, farsă, festă, ghiduşie, glumă, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, păcălitură, poznă, prostire, prostit, ştrengărie, trişare.
(Dicţionar de sinonime)