păcurărește

PĂCURĂRÉŞTE adv. (Înv. şi reg.) Ca păcurarii¹; ciobăneşte. – Păcurar¹ + suf. -eşte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂCURĂRÍ, păcurăresc, vb. IV. Intranz. şi tranz. (Înv. şi reg.) A ciobăni, a păstori. – Din păcurar¹.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PĂCURĂR//Í ~ésc 1. intranz. înv. 1) reg. A practica ocupaţia de păcurar; a fi păcurar. 2. tranz. reg. (vite) A supraveghea în timpul păscutului; a paşte; a păşuna. /Din pacurar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

păcurăréşte adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păcurărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păcurărésc, imperf. 3 sg. păcurăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl păcurăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PĂCURĂREŞTE adv. v. ciobăneşte, păsto-reşte.
(Dicţionar de sinonime)

PĂCURĂRÍ vb. v. ciobăni, paşte, păstori, păşuna.
(Dicţionar de sinonime)