păcurăresc dex - definiţie, sinonime, conjugare
PĂCURĂRÉSC, -EÁSCĂ, păcurăreşti, adj. (Înv. şi reg.) Care aparţine păcurarului1, privitor la păcurar1; ciobănesc, păstoresc. – Păcuar1 + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂCURĂRÍ, păcurăresc, vb. IV. Intranz. şi tranz. (Înv. şi reg.) A ciobăni, a păstori. – Din păcurar1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂCURĂR//ÉSC ~eáscă (~éşti) înv. Care este caracteristic pentru păcurari; de păcurar. /păcurar + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PĂCURĂR//Í ~ésc 1. intranz. înv. 1) reg. A practica ocupaţia de păcurar; a fi păcurar. 2. tranz. reg. (vite) A supraveghea în timpul păscutului; a paşte; a păşuna. /Din pacurar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

păcurărésc adj. m., f. păcurăreáscă; pl. m. şi f. păcurăréşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păcurărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păcurărésc, imperf. 3 sg. păcurăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl păcurăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PĂCURĂRÉSC adj. v. ciobănesc, pastoral, păstoresc.
(Dicţionar de sinonime)

PĂCURĂRÍ vb. v. ciobăni, paşte, păstori, păşuna.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pac pacu pacur pacura

Cuvinte se termină cu literele: sc esc resc aresc raresc