păcurăriță dex - definiţie, sinonime, conjugare
PĂCURĂRÍT s.n. (Reg.) Faptul de a păcurări; păstorie, păstorit. – V. păcurări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂCURĂRÍŢĂ, păcurăriţe, s.f. (Înv. şi reg.) Soţia păcurarului1; ciobăniţă, păstorită. – Păcurar1 + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

păcurărít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păcurăríţă s. f., g.-d. art. păcurăríţei; pl. păcurăríţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păcurărít2, păcurărítă, adj. (reg.) plin de păcură, negru ca păcura; murdar.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PĂCURĂRÍT s. v. ciobănie, oierit, păstorie, păstorit.
(Dicţionar de sinonime)

PĂCURĂRÍŢĂ s. v. ciobăniţă, păstoriţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pac pacu pacur pacura

Cuvinte se termină cu literele: ta ita rita arita rarita