păcurărit dex - definiţie, sinonime, conjugare
PĂCURĂRÍ, păcurăresc, vb. IV. Intranz. şi tranz. (Înv. şi reg.) A ciobăni, a păstori. – Din păcurar1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂCURĂRÍT s.n. (Reg.) Faptul de a păcurări; păstorie, păstorit. – V. păcurări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PĂCURĂR//Í ~ésc 1. intranz. înv. 1) reg. A practica ocupaţia de păcurar; a fi păcurar. 2. tranz. reg. (vite) A supraveghea în timpul păscutului; a paşte; a păşuna. /Din pacurar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

păcurărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păcurărésc, imperf. 3 sg. păcurăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl păcurăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păcurărít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păcurărít2, păcurărítă, adj. (reg.) plin de păcură, negru ca păcura; murdar.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PĂCURĂRÍ vb. v. ciobăni, paşte, păstori, păşuna.
(Dicţionar de sinonime)

PĂCURĂRÍT s. v. ciobănie, oierit, păstorie, păstorit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pac pacu pacur pacura

Cuvinte se termină cu literele: it rit arit rarit urarit