păcurar dex - definiţie, sinonime, conjugare

păcurar

[Sinonime]
PĂCURÁR1, păcurari, s.m. (Înv. şi reg.) Păstor, cioban. – Din lat. pecorarius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂCURÁR2, păcurari, s.m. (Reg.) Muncitor care se ocupă cu extragerea păcurii. ♦ Negustor ambulant care vindea păcură (şi petrol lampant) prin sate; găzar. – Păcură + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂCURÁR1 ~i m. reg. Persoană care are în grijă oile; cioban; păstor. /<lat. pecorarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PĂCURÁR2 ~i m. 1) înv. Negustor ambulant care vindea păcură şi gaz lampant; găzar. 2) Muncitor care extrage păcură. /păcură + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

păcurár (păcurári), s.m. 1. Cioban. – 2. Ciocîrlie. – Mr. picurar, picular, megl. picurar, istr. pecuror. Lat. pecorarius (Densusianu, Hlr., 159; Puşcariu 1238; Candrea-Dens., 1301; REW 6326), cf. it. pecoraio, calabr. pecuraru, sicil. picuraru, gal. pegueiro, port. pegureiro. Datorită concurenţei cu păcurar „muncitor care extrage petrolul”, a fost înlocuit în mare parte de cioban (Caracostea, Mitt. Wien, 106; Puşcariu, Lr., 201); se păstrează mai ales în Trans. – Cf. păcuină. Der. păcurăresc, adj. (ciobănesc); păcurăreşte, adv. (ciobăneşte); păcurariţă, s.f. (păstoriţă). – Din rom. provine mag. pakular (Candrea, Elemente, 400; Edelspacher 21).
(Dicţionarul etimologic român)

păcurár (muncitor care extrage păcura, cioban) s. m., pl. păcurári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păcurár1, păcurári, s.m. 1. (înv. şi reg.) cioban, păstor. 2. (reg.) văcar, bouar, porcar. 3. (reg.) ciocârlan. 4. (reg.; art.) numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PĂCURÁR s. 1. (prin Mold.) dohotar. 2. găzar.
(Dicţionar de sinonime)

PĂCURÁR s. v. cioban, ciocârlie moţată, oier, păstor.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pac pacu pacur pacura

Cuvinte se termină cu literele: ar rar urar curar acurar