păcuri dex - definiţie, sinonime, conjugare
PAC1 interj. 1. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură, de căderea unui obiect, de detunătura unei arme etc. 2. Cuvânt care sugerează rapiditatea, caracterul brusc şi neaşteptat al unei mişcări, al unei acţiuni etc. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PAC2, pacuri, s.n. (Reg.) Pachet (de tutun); legătură; ghem1 – Din germ. Pack.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PẮCURĂ s.f. Lichid vâscos, negru sau brun-închis, rămas de la distilarea ţiţeiului, care se foloseşte drept combustibil şi ca materie primă la fabricarea motorinei grele, a uleiurilor minerale, a asfaltului şi a altor produse; ţiţei brut. – Lat. picula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PAC interj. (se foloseşte pentru a reda zgomotul produs de o împuşcătură, de o lovitură etc.). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PẮCURĂ f. Deşeu vâscos, de culoare brună-închisă, rămas după distilarea primară a petrolului şi întrebuinţat drept combustibil şi la obţinerea uleiurilor de uns. [G.-D. păcurii] /<lat. picula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pac interj. – Poc, buf, tronc (exprimă ideea de lovitură sau de acţiune bruscă). – Var. paf. Creaţie expresivă, cf. poc şi it. pacchiare „a pocni”, fr. paf. – Der. paca-paca, interj. (arată zgomotul ritmic al unui mecanism în funcţiune), cf. tic-tac; păcănit, s.n. (zgomot ritmic); păcănitoare, s.f. (castanietă); păcăli, vb. (a înşela, a amăgi), cu suf. expresiv -li (pentru tranziţia semantică de la „plesnitură” la „capcană”, cf. sp. chasquear; der. admisă mai înainte, de la numele propriu Păcală, este insuficientă, căci nici acest nume nu are o explicaţie cunoscută; relaţia sugerată de Puşcariu, Dacor., I, 237-9 cu sl. pokaljati „a încălzi uşor”, cf. căli, nu este satisfăcătoare din punct de vedere semantic); păcală, s.f. (înşelare, vicleşug); Păcală, s.m. (personaj din mitologia populară care incarnează gluma şi toate vicleniile care rezultă dintr-o simplitate prefăcută, ca Patelin sau Till Eulenspiegel); păcăleală, s.f. (înşelăciune); păcălici, s.m. (înşelător, trişor); păcălitor, adj. (înşelător); păcălitură, s.f. (festă, renghi). – Din rom. provine săs. pokelin „a păcăli”.
(Dicţionarul etimologic român)

pac (pácuri), s.n. – Pachet, legătură. Germ. Pack (Tiktin). Se zice mai ales despre pachetele de ţigări şi despre gheme (de aţă, de bumbac etc.). Este dubletul lui paşcă, s.f. (Mold., pachet de ţigări), din germ., prin intermediul rus. pačka, şi al lui pacioc, s.n. (Mold., pachet de tutun), probabil prin rut.; paclă, s.f. (Banat, pachet de ţigări), cu suf. dim. germ. -el, în loc de -lein, caracteristic săs. şi bavarez (W. Henzen, Deutsche Wortbildung, Tübingen 1957, p. 146); patvagon, s.n. (vagon de marfă), din germ. Packwagen.
(Dicţionarul etimologic român)

pắcură (-ri), s.f. – 1. Petrol. – 2. (Bihor) Ceaţă, negură. – 3. Iad. Lat. picula „bitum”, dim. al lui pix (Puşcariu 1237; Candrea-Dens., 1300; REW 6483), cf. vegl. pekla, it., prov. pegola „bitum”. Sensul de „ceaţă” se datorează unui semantism aparent normal, cf. lat. picea, caligo, fr. purée de poix, iar din sensul de „întuneric” s-ar putea explica cel de „întuneric veşnic” sau „iad”. Cu atît mai mult, dacă ne gîndim că imaginaţie populară aşază infernul sub pămînt şi că din adîncime s-ar vedea izvorînd acel lichid negru, care desigur s-ar fi asociat cu ideea de infern. Pare, aşadar, inutil să se recurgă la explicaţia semantismului rom. cu ajutorul sl. piklu „smoală” şi „iad” (Sandfeld 36; REW 6483). Explicarea cuvîntului rom. prin acelaşi etimon sl. (Cihac 236; Weigand, BA, III, 111) nu este posibilă. Der. păcurar, s.m. (muncitor care extrage petrol); păcuros, adj. (bituminos); împăcura, vb. (a mînji cu petrol); păcorniţă, s.f. (vas în care se păstrează petrolul pentru a unge osiile carului), cu suf. -niţă. Din rom. provin bg. pakura (Capidan, Raporturile, 223), mag. pakura (Edelspacher 24), săs. pokert.
(Dicţionarul etimologic român)

pac(-pac) interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pac (de tutun) s. n., pl. pácuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţac-pác loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păcură s. f., g.-d. art. păcurii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păcurí, păcurésc, vb. IV refl. (reg.) a se face negru ca păcura; a se murdări.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PAC interj. poc! (~! se aude un foc de armă.)
(Dicţionar de sinonime)

PAC s. v. pachet.
(Dicţionar de sinonime)

PĂCURĂ s. (rar) mazut, (Mold.) dohot.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pac pacu pacur

Cuvinte se termină cu literele: ri uri curi acuri