păducherniță

PĂDUCHÉRNIŢĂ, păducherniţe, s.f. 1. (Depr.) Locuinţă în care mişună păduchii (1); p. ext. locuinţă murdară, sărăcăcioasă. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu miros urât, cu flori fără petale, întrebuinţată la ţară pentru stârpirea ploşniţelor (Lepidium ruderale). [Pl. şi: păducherniţi] – Păduche + suf. -erniţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂDUCHÉRNIŢ//Ă¹ ~e f. 1) depr. Locuinţă în care mişună păduchii. 2) fig. Locuinţă mizeră. /păduche + suf. ~erniţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PĂDUCHÉRNIŢ//Ă² ~e f. Plantă cu miros urât, cu flori fără petale, întrebuinţată pentru nimicirea ploşniţelor. /păduche + suf. ~erniţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

păduchérniţă s. f., g.-d. art. păduchérniţei; pl. păduchérniţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PĂDUCHÉRNIŢĂ s. (BOT.; Lepidium ruderale) (reg.) păduchelniţă, păsăţel, stelnicariţă, mărăraş-de-fri-guri, moartea-stelniţelor.
(Dicţionar de sinonime)

PĂDUCHÉRNIŢĂ s. v. colţul-babei, vârtejul-pă-mântului.
(Dicţionar de sinonime)